Țin minte ziua când ne-am întâlnit
Primul cuvânt ce l-am rostit a fost…
Prietene!
De mult, de mult, am căutat,
Acest cuvânt ce l-am aflat atunci, și
l-am păstrat.
Cu tine împart visarea,
Pâinea și sărbătoarea,
Munca și gândul cel mai bun
Te știu de-o viață, și de aceea-ți spun
Prietene, prietene!
Cu tine am trecut prin greu
Cu tine am răzbit mereu, mereu..
Prietene!
Și-am tras pe rând, pe înserări
Din fumul ultimei țigări, privind
Departe-n zări.
Cu tine împart visarea,
Pâinea și sărbătoarea,
Munca și gândul cel mai bun
Te știu de-o viață, și de aceea-ți spun
Prietene, prietene!
Când fericit am fost cândva
A fost și fericirea ta, șoptind..
Prietene!
Când am fost trist și necăjit
Tu într-un suflet ai venit
Și-atunci… m-am regăsit.
Cu tine împart visarea,
Pâinea și sărbătoarea,
Munca și gândul cel mai bun
Te știu de-o viață, și de aceea-ți spun
Prietene, prietene, prietene!
Sensul versurilor
Cântecul este un omagiu adus prieteniei adevărate, celebrând legătura specială dintre doi prieteni care au împărțit bucurii și greutăți de-a lungul vieții. Versurile exprimă recunoștința și aprecierea pentru sprijinul și camaraderia oferite de prieten.