Ori de câte ori, văd cete de școlari
Spre liceu mergând, surâzător,
Stau și îi privesc, și-n gând mă regăsesc,
Pe vremea când eram și eu de vârsta lor.
În rândul patru, banca de la geam
E un crâmpei din viața mea
În rândul patru, locul meu era,
Și-oriunde-aș fi, cât voi trăi, nu-l voi uita.
Param-pam-pam-pam-pam-pam-pam-param,
param-pam-pam-pam-pam-pam-pam-paa
În rândul patru locul meu era,
Și-oriunde-aș fi, cât voi trăi, nu-l voi uita!
Mi-amintesc cu drag de anii ce-au trecut,
Ani de căutări și de visări.
Clasa mi-o revăd, și-mi amintesc și eu
De toți profesorii din anii de liceu.
În rândul patru, banca de la geam
E un crâmpei din viața mea
În rândul patru, locul meu era,
Și-oriunde-aș fi, cât voi trăi, nu-l voi uita.
Param-pam-pam-pam-pam-pam-pam-param,
param-pam-pam-pam-pam-pam-pam-paa
În rândul patru locul meu era,
Și-oriunde-aș fi, cât voi trăi, nu-l voi uita!
Anii au zburat, și-n suflet au păstrat,
Chipul tuturor colegilor.
Când întâmplător, și azi ne întâlnim,
De anii de liceu cu drag ne amintim.
În rândul patru, banca de la geam
E un crâmpei din viața mea
În rândul patru, locul meu era,
Și-oriunde-aș fi, cât voi trăi, nu-l voi uita.
Param-pam-pam-pam-pam-pam-pam-param,
param-pam-pam-pam-pam-pam-pam-paa
În rândul patru locul meu era,
Și-oriunde-aș fi, cât voi trăi, nu-l voi uita!
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din perioada liceului, concentrându-se pe banca din rândul patru ca simbol al acelor vremuri. Naratorul își amintește cu drag de colegi, profesori și de anii petrecuți în școală, subliniind importanța acestor amintiri de-a lungul vieții.