Dan Spataru – Trecea Fanfara Militară

Eram copil, în primii ani de școală,
Dar mi-a rămas în minte-ntipărit,
Un obicei, din urbea mea natală,
De toată lumea, foarte îndrăgit.
Pe-nserat, în zi de sărbătoare,
Ne adunam, copii de vârsta mea.
Și ne duceam, cu toții-n strada mare,
Să fim aproape, să putem vedea.
Trecea fanfara militară
În frunte c-un tambur major
Tras prin inel cu mustăcioară
Și buzdugan strălucitor.
Ici-colo câte-o domnișoară,
Privea c-un zâmbet visător
Trecând fanfara militară
Cu tot alaiul ei sonor.
Când am pornit pe drumurile vieții
Orașul meu cu parcuri și castani
Orașul meu, din vremea tinereții
Nu l-am văzut atâția ani și ani.
Dar peste tot, în drumurile mele,
Când o trompetă auzeam sunând
Îmi aminteam de serile cu stele,
De strada mare, și atunci în gând,
Trecea fanfara militară
În frunte c-un tambur major
Tras prin inel cu mustăcioară
Și buzdugan strălucitor.
Ici-colo câte-o domnișoară,
Privea c-un zâmbet visător
Trecând fanfara militară
În frunte c-un tambur major,
Și nu demult, după atâta vreme,
Mi-am revăzut orașul meu natal,
Deși schimbat în armonii moderne,
Tot mai păstrează-un iz patriarhal.
Și într-o zi, în zi de sărbătoare,
Privind pe boltă stelele cum ard,
Am tresărit, și plin de încântare,
Am alergat spre noul bulevard.
În pragul unei nopți de vară,
Sub strălucirea stelelor,
Trecea fanfara militară,
Cu tot alaiul ei sonor,
Trecea fanfara militară,
Cu tot alaiul ei sonor.