M-ai mințit și plâng, bădiță,
Că o să ne despărțim,
Tot aici, în locul care
Ne-am jurat că ne iubim.
Iartă-mă, te rog, mândruță,
De greșeala ce-am făcut,
Tot aici, în locul ăsta,
Hai s-o luăm de la-nceput.
Refren:
La fântâna părăsită,
Ține-ți minte viața toată,
Să nu vă jurați iubire,
Că ea este blestemată.
La fântâna părăsită,
Dragostea am început,
Tot aici, în locul ăsta,
Ne dăm ultimul sărut.
Nu mai vreau să fiu cu tine,
Nici aici, nici în alt loc,
Aici am fost blestemată,
Să n-am în viață noroc.
A greși e omenește,
Orice om cade-n păcat,
Unde mi-am rătăcit mintea
Când de tine am uitat.
Refren:
La fântâna părăsită,
Ține-ți minte viața toată,
Să nu vă jurați iubire,
Că ea este blestemată.
La fântâna părăsită,
Dragoste am început,
Tot aici, în locul ăsta,
Ne dăm ultimul sărut.
Eu de ce nu am păcate,
Că sunt tot om, bade, și eu?
N-am că te iubesc pe tine
Și-mi e martor Dumnezeu.
Timpul nu-l mai pot întoarce,
Nu pot să-l dau înapoi,
De aici drumul nostru-n viață
Se desparte pentru noi.
Refren:
La fântâna părăsită,
Ține-ți minte viața toată,
Să nu vă jurați iubire,
Că ea este blestemată.
La fântâna părăsită,
Dragostea am început,
Tot aici, în locul ăsta,
Ne dăm ultimul sărut.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o despărțire dureroasă într-un loc cu o semnificație negativă, o fântână părăsită considerată blestemată. Protagoniștii își regretă jurămintele făcute acolo și se despart cu amărăciune.