Mi-aş dori un harem,
e-un păcat monogam!
Cel puţin un bigam
de ocazie.. barem.
Viaţa-i un val-vârtej,
ziua-i una.. odată;
la băiat şi la fată
totul trece prin.. vrej.
Să te-nfrupţi cu nesaţ
s-ai măcar amintiri
de nebune porniri..
Nu doar trasul.. pe maţ!?!.
Reciproc e extazul,
totul nu-i neuron;
creştem om, din hormon..
Să schimbăm des macazul!.
Ce-i plimbatul de mână?
Nu e timp de pierdut!
Tot ce-i zis.. şi făcut;
lăsaţi soare şi lună!.
Suntem plini de dorinţi,
ne ferim să le spunem..
Pierdem timp.. „să ne-o punem”,
suntem mult prea cuminţi.
Omenirea-i bolnavă
de snobismul ascuns;
îşi doreşte „pătruns”,
dragoste!.. Vrea otravă!.
Suntem aşa cum suntem,
avem tot la vedere!
Ne ferim de se cere
şi când vrem nu putem?!?.
Ne minţim stând în pat,
nu-i curaj să ne-o spunem;
cu-alţii vrem „să ne-o punem”
sau „pe alta s-o fac”..!.
Ne minţim sentimente
de perverşi sexuali;
ne gândim „liberali”..
trăim „regulam.. ente”.
Suntem handicapaţi
din reţineri stupide..
Indivizi, individe
vă conjur.. totul daţi!..
Recunoaşteţi natura;
dogme naibii lăsaţi!
Obiceiuri schimbaţi
şi trăiţi.. AVENTURA!
Sensul versurilor
Piesa critică ipocrizia societății în legătură cu sexualitatea, îndemnând la depășirea tabuurilor și la trăirea liberă a dorințelor. Versurile sugerează că oamenii se mint unii pe alții și pe ei înșiși în legătură cu nevoile lor sexuale, preferând să se ascundă în spatele convențiilor sociale.