Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Perplex

Mă întreb degeaba, din reflex,
De ce omoru-i de doi bani;
Se pedepsind vreo şapte ani
În ţara mea.. pământ perplex?.
Că-n timp ce hoţii-s în conex
La vârf de neam; prin dregători
Se leagă la dosar cu sfori!!!..
Nu cu cătuşe! Nu-i perplex?.
De arăt cu degetul convex
Eu „hoţ”, scârbit de judecată;
Că ou, ce am pe-un an, nu-i vacă..
Şi-a mea-i găina! Nu-i perplex?.
Dar totu-i bine, în scris Codex,
Că toţi ce „pot” sunt imuabili,
De neclintit; ba conţi contabili,
Ba romi, rege, împărat perplex?..
Primarii îs primii la anex
De tot ce-n timpuri nu visau;
Că azi nu-i „Sfat”, e un bau-bau
„Popular”.. Democrat, perplex!.
Tot dau în gropi, sau urc apex
Pe neaoşe căi ca-n savane;
Că şi bordura-i milioane..
Aici, cu asfalt căscat perplex!.
Mă pierd de proşti fără complex
Parlamentând, mulţi, şase sute..
Şi alţi de-ai mei, de şcoli prea multe,
Stau toţi cruciş, tâmpiţi perplex!.
Cu amenzi din neavut, latex
Mi se întinde pielea goală..
Şi hoţi din puşcării, ce-s şcoală,
Ies tot bogaţi! Că-i văd! Perplex!.
Viaţa-i divertisment, doar sex
Cu trei de „X” mânjind ecrane;
Nuvele tele, nu romane,
La burta goală.. Ce perplex!.
De limbă nu mai zic, de „dex”,
Că „alfa”, bete” azi sunt rare;
Ceva grecesc, de prin fanare..
Deci scris şi vorbă îs prea.. perplex!?!.
Iar dacă încerc la ziar telex
-Să mă plâng lui de nedreptate-
N-aude nimeni; surditate
E laitmotiv, motiv perplex!.
Nici scară nu-i după cortex,
Că nu sunt trepte de valori;
La vârf stând cei cu capu-n nori,
Întunecaţi pân’ la perplex!.
Mi-e mintea în două, un duplex;
C-o parte-i vis, primit minciună,
Cât ochii îi ţin închişi.. Ca lună;
Ce-i văd doar nevăzut, perplex.
Oi fi eu singurul index
Cu ţară.. neam, un individ,
Sau traşi în piept, toţi apatrid,
Ne-au dat-o gol? Un tun per.. plex?!.
Mi-e ţara toată un circum.. flex,
Adică un fel de circ; c-o droaie
Ce fac orice, ce cap nu-i taie..
Tăind de la toţi, lor.. Perplex!