Atât extaz pe asfalt şi-n noapte,
Ascuns sub umbra de-o pancartă,
Cu strigăt doar în cor, în şoapte,
Aşa, printre mulţimi se poartă!
Online pe Facebook, like divers,
Cel mai ades sub avataruri,
E greu de dezvăluit pervers,
Când nu se-mpart deloc daruri!
Invitaţi ziua, în unicat,
Unul, câte unul, pe vedere,
Doar sub fular, pe gât urcat,
Şi-adăpostesc… pân’ şi plăcere!
E diferenţa-ntre truism
Şi adevăr în enunţ pe faţă,
Când doar pitit este civism,
În lumea noastră… de paiaţă!
Rămânem tot în misticism,
Creduli că-i îndeajuns doar greaţă
Sau, poate-i numai pesimism,
De-atât neadevăr… de-o viaţă?
Dar, civism e… O ţară, în piaţă!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire față de modul în care civismul este manifestat în societatea contemporană, adesea ascuns sau superficial. Versurile sugerează o lipsă de implicare reală și o preferință pentru anonimat și conformism, punând sub semnul întrebării autenticitatea acțiunilor civice.