Malefic ancestral de gând,
De posedat de pătrunzând,
Născut în mintea hâdă, goală,
A creatorului de chin, de boală.
.. Repercutând în sumbre de psihoze
De gând şi fizic, în metamorfoze,
Schimonosind ce-i trup, ce-i bun..
Un maniac debil, un scelerat nebun!
Nu-i nicio reparaţie-ndeajuns;
Tardiv deplânsu-i celui plâns..
Nu lacrimi foc de jale sting;
Chiar râu de fac, făptaşul nu-l înving!
Inexorabil timpu-i o escară,
Ades cu prelungiri în laţ de sfoară
În zile-n neguri pline de sechele,
Reconfortate-n nopţile cu iele..
Oh, ce himeră-i crez de vindecare
Visând, nutrindu-se stăpân în stare
De reuşite-n leac d-alienare,
Ca şi cum e uitare.. la oroare.
Ordurile există cum nămolul;
N-avem asprimea să le provocăm obolul
Cu arşiţa pedepsei capitale,
Pentru viol.. Cu dreptul de-apărat.. Prin violare!?!
Sensul versurilor
Piesa descrie ororile și consecințele violului, evidențiind suferința victimei și lipsa unei reparații adecvate. Versurile explorează impactul profund și durabil al traumei, precum și sentimentul de neputință în fața unei astfel de atrocități.