E singurul puștan bălai dintre tineri
Ce aleargă-n biciclu pe străzi pedalând
În slalom între benzi tot fugind, ‘naintând..
Căci timp e presant; e târziu, este vineri.
E tânăr frumos, ochi d-azur în albastru,
E totul o coardă de mușchi, piele fină.
La școală-i elevul timid, fără vină..
Nu vrea anturaj să-l conducă-n dezastru.
Nici bogat, nici sărac nu pot spune că este
Dar visele-s multe și vrea tot odată
Și e fin gentilom când invită o fată..
Părinții-s plecați mai demult.. n-are veste!.
E nou, cel mai bun, are cască, cotiere,
E mândru de job; căci el pizza livrează.
Ban ține că-i place să-l aibă, nu cere..
Nu stă zi de la școală, e la munci.. nu șomează.
Într-o seară a venit la comandă precis..
Era cald că fugise, avea-un zâmbet de fată;
„-Patronu-i sever, de primit n-o să poată!.. „
A răspuns când i-am dat și un pic de bacșiș.
Mai deunăzi într-o splendidă zi însorită
Am zărit -la răscruce de drum, un intrând-
Păr bălai cu mult sânge și ketchup curgând
La pământ printre inși.. bicicleta-i lovită.
Ca făcut îmi răsună-n urechi clopoțel..
Din pământ, în țărână zăresc un mobil!
Fără noimă-l deschid și aud „-Daniel,
Ce mai faci? Te iubesc dorul meu de copil!.. „.
O persoană-mi șoptește „E numele lui.. „;
N-am știut că îl cheamă la fel ca pe mine
Și că cine-a chemat îi este mamă, nu oricine..
De acum telefonu-i disponibil.. oricui!!!
19. 06. 2010
Sensul versurilor
Un tânăr livrator de pizza, orfan de părinți, este victima unui accident tragic. Naratorul descoperă, după accident, că acesta se numea la fel ca el și că mama lui îl căuta.