Mă uit la Regele Mihai cu sficiune;
E ca o filă rară de istorie reală,
Un adevăr gigant de-nțelepciune
La țara ce mi-o pierd… Ce-i tot mai goală!…
E ca și mine, răsărit într-o țărână
Și pustiit de tot, de drepturi, frânt;
Cu tact se pronunțând s-oprească mâna
De uzurpatori, de hoți de-al meu pământ!!!.
E-o foaie scrisă, manuscris; el știe ieri!…
Și mi-e vândut falsificat, neverosimil
Acoperit de graffiti de noi boieri
Ce cred că arta-i mâzgâlit… de irascibil?!?
Îmi era singurul drept crez, curaj
Că lumea va fi iar aici ca o poveste…
Și n-am prieteni, timpu-n avantaj
Să-l am iar Rege… Să spun; „Țara, un Regat îmi este!”!?!..
13. 08. 2011
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund față de starea actuală a țării și deziluzia față de viitor. Regele Mihai este văzut ca un simbol al trecutului glorios, pierdut în prezentul corupt și nesigur.