Promite că te-ascultă, dar te privește-n gol
Cu mintea adusă-n hăul de labirint de sine.
Chiar dacă s-a jurat la tâmplă cu pistol,
Te vinde tot în cioburi… visând să ia rubine!
E promiscuitatea de-amor cu adulter,
‘S prietenii clamate cu ascunziș de ură,
Sincerități mințite în voalul de mister.
Ți-este aliatul zilnic… ce nopțile te fură!
Promisiunea este purtată-n timp mereu
Și care la mezat ți-arată ghilotina.
E-ncrederea pierdută, atunci când e mai greu,
Rămânând singur, dus… și victimă și vina.
Ce poate face spirit, un Iago, o Iudee?
E doar serotonină, sau dopamină-n sânge?..
Dar nu-i, că le-avem toți!.. Deci n-am nicio idee!!!..
Suntem făcuți, o parte, doar trădători!.. Nu plânge!!!..
Sensul versurilor
Piesa explorează tema trădării și a deziluziei în relațiile interpersonale. Vorbește despre promisiuni încălcate, prietenii false și sentimentul de singurătate și vinovăție care rezultă din aceste experiențe.