Ce idiot sunt, îmi pierd timpul
Măsurat, delimitat,
De condamnat ce sunt, absintul;
Un incapabil, un ratat.
Mă complac în inexplicabil,
În nul, în loc d-intens;
Accept nerod un implacabil
Pierdut în inerția-n sens.
Am doar o piesă de jucat
Și sunt un prost actor;
Nici textul nu l-am învățat..
Dau vina pe-altul, pe-autor..
.. Dar poate nu-s eu cel de vină;
Un limitat născut..
Încă n-am învățat nimic! Ruină
Mă complac; prost, cum sunt crescut.
Mă uit la umbrele-mi lăsate
Pe vechile-mi hârtii;
O zestre d-elemente declasate
C-un singur merit; foste vii.
Sunt un umbrar de goliciune;
Perpetuez fantome
Din propria-mi deșertăciune..
Ca mine, alte simple dogme.
Să-mi spună cineva abil
Ce pot face? E târziu?
Cum pot redeveni copil
De-un pierzător de timp.. un ageamiu?!?
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de auto-depreciere și regret. Naratorul se consideră un ratat, incapabil să-și atingă potențialul și pierdut într-o inerție auto-impusă, căutând o cale de a se reinventa.