Vă creşteţi copii din furat
Şi nu aveţi prejudecată;
Nu ştiţi că-i lucru necurat,
Că veţi plăti odată şi-odată.
Îi creşteţi într-o nesimţire;
Ce văd vor face, fac, la fel..
Totul se-nvârte într-un şmel
Şi n-acceptaţi împotrivire.
Schimbaţi neveste cum cravate,
Faceţi copii cu alţi copii;
Tot în iubiri din noapte-n zi
Le înşelaţi cu desfrânate.
Aveţi castel, aveţi palat
Cu camere la câţi bastarzi.
Promovaţi cultul; cum „s-o arzi”,
S-o „faci”.. „Făcutul” nu-i păcat!?.
Copilul ţambră-i tot din gard;
Are de mic gagici, Ferrari,
Dă-n stânga-dreapta cu dolarii..
Prostia-i ţine „body guard”.
Din tată-n fiu îşi fac relaţii,
Mai nou se-mbarcă şi-n politic!
N-au şcoli, au simţul „analitic”..
Diplome cumpără potentaţii.
E ţara o pepinieră
De răsfăţaţi copii cu bani,
Băieţi de lux, şmecheri, golani..
Restu-s prostimi, .. „betonieră”!!!
Sensul versurilor
Piesa critică modul în care copiii sunt crescuți în familii corupte, unde valorile morale sunt ignorate în favoarea banilor și a puterii. Acești copii, răsfățați și lipsiți de educație, perpetuează un sistem vicios de inegalitate și nedreptate socială.