Castani bătrâni se-nfrățesc în ramuri,
pătrund în paradisul ineditului;
e vară, cald, mă scald într-o răcoare,
e plin de tineri care-și plimbă inimi în elanuri,
își lasă galeș fete chip pe umărul iubitului.
Trag aer mult în piept și simt miresme de floare.
Sunt puștiul de liceu ce-și caută iubite,
e locul de spectacol în actul la seral
cu schimb la nesfârșit de flirturi vinovate.
Visez la orice semn, prefigurez ispite,
sunt tot parfum de tânăr în clocot infernal,
am gând neprihănit, mi-l vreau plin de păcate.
La „Gura leului” cupluri de-mbrățișați
sunt fete fragede ca puiul cu puf galben
în brațe la colegi sau la Adonis copt.
Arar am rând să fiu la fel, n-am anii cei sperați,
sunt doar un suflet cast, cu gândul la examen.
De-ajuns mi-e o privire de complicitate și-s răpus, sunt mort.
E bulevardul ce-a îmbătrânit și este mereu tânăr,
o prelungire de la „corso” traficat pe „centru”.
Am revenit din timp s-ating visatul spațiu;
mă plimb agale, în mașină sport cu număr
din țara ce mi-e noul leagăn și-o ador pentru
că-și are bulevardul neschimbat.. Și-s în nesațiu!
Sensul versurilor
Piesa descrie amintirile unui tânăr despre bulevardul adolescenței sale, un loc plin de iubire, flirturi și vise. El se întoarce în acel loc, simțind nostalgia vremurilor trecute și bucurându-se că bulevardul a rămas neschimbat.