E gara, sinonim cu nostalgie,
de la plecări pe linii paralele
pierdute-ntr-un refren de șine! Melodie
stinsă-n vagon-lit, în negrele cafele!
E gara, sinonim de așteptare,
de unul singur lângă ceasul de peron
cu pumnul umed strâns pe un buchet cu lăcrămioare
și gândul dus, doar tresărind la megafon!
E gara, sinonim de-un rendez-vous
secret de-o viață între două curse,
grăbind intimitatea, dumneata la tu!
Cerșind întârzieri minutelor nescurse!
E gara, sinonim de aventuri
înflăcărate pe-un traseu de două halte,
cu inima-ntre două partituri,
rutina molcomă, sau drogul s-o tresalte!
E gara, un repaos, antonim
doar clipă-ntr-un tumult accelerat al vieții,
ce-așteaptă trenul personal, dar anonim,
neștiind nici câte stații sunt, nici ce direcții!
E lumea parcă sinonim de-o gară,
cu așteptări, sosire și plecare;
cu linii trase drepte și urcat pe scară!
Sau stat la stop! C-așa-i semnalizare!
Sensul versurilor
Piesa explorează gara ca un simbol al nostalgiei, așteptării și tranzienței vieții. Gara devine o metaforă pentru experiențele umane, cu sosiri, plecări și momente efemere.