Pe coapse-n liră gându-mi curge,
Priviri îmi pierd pe sânii-n pârg,
În păru-ţi fin ochiu-mi se scurge..
De mijloc mic curea-mi te strâng.
Cobor şi-alunec printre gambe
Spre glezne lungi, strâmte, de ciută,
Pătrund prin rochia-ţi fir de stambe,
M-anin de gura-ţi roşu fructă.
Tentacule de mâini prelungi
Le văd liane-n juru-mi trunchi,
Sunt mut d-extaz, cuvânt nu-mi smulgi..
Ah, Doamne, pune-ne-n mănunchi!.
Te visez goală-n pat de-amurg
Când soarele sfios se uită
Cu poleieli de uncii-n rug..
În aur corp îţi binecuvântă.
Aş vrea o odă să-ţi închin
Cum un popor încânt-o ţară;
Să-ţi dau ce nu-ţi va da destin..
Să-ţi fur moartea.. la subţioară!
Sensul versurilor
Piesa este o declarație pasională de dragoste, plină de imagini senzuale și metafore erotice. Poetul își exprimă admirația și dorința pentru persoana iubită, aspirând la o conexiune profundă și eternă.