Se scurge gând pe șine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uși, pe trepte.
Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărțiri,
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm de-accelerat.
E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete,
Ce nu se știu.. Doar din tichete
Se combinând.. fie ce-o fi, e!.
Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind..
E-un dor de-a sta într-un colind,
Regretând stop, într-un triaj.
E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaște lume;
Să bei o bere-n ritm de spume..
Să te lași dus de-un „vagon lit”.
E visul în miriapod,
Un ascunziș de-o aventură
Așa-ntr-o doară, doar o tură..
E-o amintire-n timp.. Un pod!
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie cu trenul ca o metaforă a vieții. Evocă sentimente de nostalgie, amintiri și reflecții asupra drumului parcurs și a experiențelor trăite.