O minge de onix purtăm,
De vânăt roșu-n striuri albe.
Cu ea decidem de cântăm
Și facem bile negre.. albe.
Se umflă și se lasă moale
Ca s-o simțim că o avem,
Pornește singură și moare..
Cheie nu-i dăm, căci nu putem.
Ea-ți face rozul din obraji,
Culori de iris le pictează..
Ne frânge-n dragoste spre dragi
Făr’ să se vaite, nu oftează.
Aleargă zile, ani, cu tine
Să nu te lase fără sânge.
Câștigă.. cupe! Pierzi.. revine!..
Chiar de-ai pierdut, ea nu se plânge.
Îți dă semnal de neputință
Când ai uitat s-o iei în seamă.
Ține la tine.. Și ea-i ființă!
Ți-e partener până la dramă.
Cu ea ne-alegem ce ne place;
Frumosul, bunul sau destinul..
Împunsături de simț ne face
Căci ea decide ce-i sublimul.
Se lasă greu; la neplăcut
Se strânge! Dacă îi e frică
S-avântă-n ropot de bătut..
Doar sfat îți dă, nimic nu strică.
Nici mari pretenții nu invocă;
Să ții la ea așa cum ține,
Căci e din suflet, nu e rocă..
De tu-i vrei rău, ea îți vrea bine.
Se zbate singură în piept,
Lumină n-are, voce nu.
În dezvoltare e expert;
Dintr-un nimic te-a făcut.. tu!.
Țintit ai fost?.. Ea, ți-a spus da!?
Căci doar ea știe ce se cade..
Ai luat-o gaj; nu se putea
Să te înșeli.. cu serenade!?.
Te lasă, dacă vrei s-o schimbi,
Cum o soție ce-ai iubit;
În piept pe alta poți să plimbi..
Tu-al ei rămâi la nesfârșit.
Și e fragilă și e dură;
Chiar de o pui în bloc de gheață
Te răsplătește cu căldură..
Ți-e singurul bilet.. de viață.
Sensul versurilor
Piesa este o metaforă despre inimă ca un partener vital, care ne influențează deciziile, emoțiile și destinul. Ea subliniază importanța de a avea grijă de inimă, deoarece aceasta ne oferă căldură și ne ghidează prin viață.