Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Crez De Vis… La Rege

De la bunica ascultam prin ’70
Poveşti cu o Regină din alt timp,
Ce cobora-n caleşti cu har şi nimb,
Pe-un drum de colb. La fel ca azi, poteci!
Şi tatăl meu, copil desculţ, vedea
Alai regesc în Câmpina natală,
Încununat de-o sfântă, o vestală.
Era Maria, o Regină, a ţării stea.
Mă doare timpul, am în carne totul,
Mă prăvălesc în gânduri de copil,
Înverşunat la minţi ce-au dat exil;
La venetici de suflet, de-un popor. Netotul.
Aveam acasă, în sertare-n cărţi,
Monede de argint sau bani-hârtii,
Cu chip frumos, cum visul de copii.
Să fiu cum un Mihai! Chiar cu aceiaşi sorţi!
Nu se ştia de rău. Curaţi, pe-atunci
Prin ’30, din ce-i trecutul veac,
Erau ferice şi de-avut de-un prepeleac!
Trăiau în pace şi onoare. Câştigate-n munci!
E-un paradox, căci ce trăiesc e-un vis
Şi ce-i real refuz, căci e perversitate!
Mă pierd într-un neant nevrut, într-o etate.
E ţara haosului furtului, de nedescris!
Nici de-am plecat pe alt tărâm în lume,
Nu am uitat poveşti de buni, de taţi.
Trăiesc acum şi eu prin exilaţi
Şi-ncerc s-aştern trecut în noi volume.
Şi cum în vis trăieşti aievea, real,
La fel realul s-a-ntrupat în vis.
Felicitări am dus la regele promis,
De ziua-i naşterii, eu neştiut. La Tron Regal!
Păstrez în suflet, inimă, în simţ,
Căldura palmei mari, a strânsului de mână;
O simt pe şiră, o am în braţ, o am stăpână.
Trăiesc de-atunci înverşunat. Sunt tot un zimţ!
.. Doresc onoarea-n calm, spre-a mă conduce.
O groaznică, nimicitoare silă, mă-ntreţine
Să pot să fac din mine o mulţime!
Să pot linşa lingăii, hoţii. Rege s-am şi-o cruce!!!