Ies toți în hoarde din spelunci,
Cu gând în zimți de stalagmite,
Imitatori de nibelungi..
Neisprăviți, neisprăvite!.
Au minți dospite în lugubru,
Ce explodează în dejecții
Răspânditori de ură, sumbru..
Etiologi maligni, d-infecții!.
Au cromozomii în mutații
Cu mii de gene recesive..
Multiplicați în populații
Cu flatulări intempestive.
La stârvuri stau cu guri hulpave,
Să muște carne putrezită.
Din „ateneuri” fac enclave..
Din „prima dona”, fac smintită!.
Au gustu-n sânge de mizerii,
Sunt toți Napoleoni, pretinșii..
Aziluri și le cred imperii;
Victorioși le sunt învinșii!.
Au hrană vidul „metaforic”,
Îngemănat în pur non sens;
Trăiesc mocirla-n euforic..
Miros a împuțit.. Intens!.
Sunt excrementul omenirii,
Ce murdăresc ce-i pur, novice..
Sunt defecarea nesimțirii;
Trăiesc într-un gunoi, ferice!.
Pseudonimul le e scut,
N-au școli, n-au nici biografie;
„Vendetta”, țelul și-au făcut..
Sunt literei, p****!.
Sunt o „armada” de bucolici,
De juri autoproclamați;
Sunt spuma vomei din alcoolici,
Drogați de ură.. Proști damnați!!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un dispreț profund față de o anumită categorie de oameni, considerați a fi imitatori, răspânditori de ură și incompetenți. Aceștia sunt văzuți ca o plagă a societății, trăind într-o mizerie auto-indusă și murdărind tot ce este pur.