Sunt infectat de dragoste, intim,
Te am sângele ce zilnic mă-ncălzește,
Mi-ești fiecare puls de bioritm..
De nu te văd și trup mi se topește!.
Îmi sparge pieptul inima când bate
Cum clopotul-colos de Notre Dame,
De nu ești tu.. e doar singurătate..
Nimic nu vreau pe lume să mai am!.
Am capul un vârtej de spin galactic,
Ești astrul meu, giganticul de sor
Și spațiu-i doar al tău, faci timpul static..
Ești luciul lunii-n fin-cristalul după nor!.
Mi-am făcut tălpi potcoave de Pegas,
S-alerg în lume să-ți adun comori
Și palme-n diamant de puf le-am tras,
Hamac să-ți fac.. moale, cu dur din flori.
Vreau eu să fiu altar de mânăstire,
Unde să-ți lași eterne rugăminți;
Sunt cor de îngeri într-o răstignire,
Cum o Messie-n rugăciuni fierbinți..
Te-aș vrea să-mi fii mireasă-n pururi voal,
Să te-nalț castă printre frescele de dom,
Să-ți fie viața-n dans, perpetuu bal..
Să-ți fiu străjer de vise, majordom!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un jurământ de dragoste profundă și devotament absolut față de persoana iubită. Vorbitorul se oferă pe sine însuși ca un altar, un protector și un slujitor al persoanei iubite, idealizând-o și plasând-o pe un piedestal.