La sfârșit de „teenage” și-nceput de matur
Am în nări trupu-mi tânăr, zbor îmi e destinat.
De-aripi n-am, nu mă plâng, vreau să am al meu tur
La speranță de-amor și un liceu terminat.
Sunt răscruce de suflet. Să învăț, promovez
„Alma parens” dorită mult mai mult de părinți?
Sau să mor după-o fată, cui mă-nchin, delirez
Și nu trece pe strada-mi, chiar de-o vreau scos din minți?!.
Repetam în neștire la materii cerute,
Nicio frază n-avea cel mai mic înțeles.
Zile, nopți, ore, clipe câștigam în pierdute,
Mă rugam către soartă eu să fiu cel ales!.
Toată lauda mamei n-a servit la nimic!
Nu știa cât d-adânc mă cufund în lectură,
N-am luat primul examen, rezultatu-a fost mic;
„-Nesimțiți, ce-au dat note! Nu cunosc ce-i cultură!.. „.
Nu examenul științei mi-a servit d-etalon
Doar rușinea și fala mi-au dat gust de rănit!
Din străfund d-emisfere neuroni-n eșalon
Năpustiți de avid reușesc, Mă dezmint!.
Un octombrie visul face loc la real,
Parte sunt frumuseții capitalei de știință;
Bucureștiul m-așteaptă cavaler fără cal,
N-am putere să cred, sunt inert, neputință.
Totul se întretaie, este un amalgam;
Cei ca mine curg râuri-nspre aule multe.
N-aveam timp de repaus, prin oraș colindam,
Eva zilnic drept țel; mici femei sau adulte.
Ce corvoadă, ce plictis fals gândeam că e totul;
Sâmbăta fiecare să fii-n dans la vreun bal,
Sesiuni d-examen în carte-mix, cu norocul.
Zi de zi mai frumos, Deveneam cerebral!.
Cu băieții să stai, întâmplări ca s-asculți,
Mândru acasă să vii la părinți când și când
-Ce-au dat totul ca viața tu să poți s-o înfrunți-
Telefon tu le dai; nu să dai, tot cerând!
27.05.2010
Sensul versurilor
Piesa descrie tranziția de la adolescență la maturitate, cu accent pe experiențele studențești, deziluziile și căutarea identității. Naratorul reflectă asupra presiunilor academice, relațiilor amoroase și a importanței familiei.