Bună, ce faci?
Ți-e dor de mine
Sau m-ai uitat definitiv?
Te rog! E un imperativ
Să te revăd… Ce mult îmi placi!
Mi-e gândul zilnic doar la tine,
Nu pot să mai trăiesc de taci.
Nu-nchide!
Te rog mult ascultă…
Că nu te costă, eu plătesc!
Din suflet mă-nvinovățesc
De tot ce crezi gânduri perfide.
Mi-e inima dragoste multă
Și șoaptele îmi sunt livide,
Te rog mai stai!
Dă-mi o speranță
C-o să mă ierți de ce crezi tu!
Ia-ți de la „nu” mică vacanță,
Întreabă-ți sincer sufletu’…
Nu-ți cer nimic să pui, să dai,
Doar să m-accepți și-n viu să tai!…
… Te las să mă răneşti de vrei,
Doar să te văd încă odată!
Ești perla mea, breloc de fată,
Și-o să-ți fiu doar de-aproape vrei
Și de-s departe
să mă chemi!…
Ia-ți numai bine, dă-mi ce temi!…
Vreau sluga ta!… Înger mă iei!…
Sensul versurilor
O persoană imploră iertare și o șansă de la cineva drag, exprimându-și disperarea și dorința de a se reîntâlni, chiar și cu prețul suferinței. Mesajul central este sacrificiul de sine în numele iubirii și teama de a fi uitat.