E-o lume de proști!
Noi și ei nu simțim la fel,
Ei cred doar în bani, noi doar în dragoste.
E-o lume de proști!
Tu și eu vom avea mereu
În inimă dragoste..
Ia-mă-n brațe acum
Și hai să fugim
Unde ochii lor nu pot vedea.
Aici n-ai voie să crezi,
N-ai voie să iubești,
În lumea lor nu există dragostea.
Lumea lor..
E-o lume de proști!
Noi și ei nu simțim la fel,
Ei cred doar în bani, noi doar în dragoste.
E-o lume de proști!
Tu și eu vom avea mereu
În inimă dragoste..
Ești tot ce am,
Și tot ce n-am,
Iubirea mea.
Nu privi înapoi,
N-ai ce să vezi,
Oamenii au uitat dragostea.
Hai iubește-mă-acum
Până uit că mi-e dor
Și lasă-i să spună ce vor.
E treaba lor..
E-o lume de proști!
Noi și ei nu simțim la fel,
Ei cred doar în bani, noi doar în dragoste.
E-o lume de proști!
Tu și eu vom avea mereu
În inimă dragoste..
Ești tot ce am,
Și tot ce n-am
Iubirea mea.
Ești tot ce am (Tot ce am)
Și tot ce n-am (Tot ce n-am)
Iubirea mea.
E-o lume de proști!
Noi și ei nu simțim la fel,
Ei cred doar în bani noi doar în dragoste.
E-o lume de proști!
Tu și eu vom avea mereu
În inimă dragoste..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire față de o lume materialistă, unde valorile umane sunt înlocuite de bani. Refugiul este găsit în dragoste, ca o formă de evadare dintr-o realitate ostilă.