Tu să nu-mi dai nimic, dacă te neliniștește,
Îmi iau eu singur doar ce-mi lipsește.
Tu să nu-mi spui nimic din ce n-ai vrea să auzi,
O să-ți citesc privirea după care te ascunzi.
Milioanele de întâlniri cu tine,
Fără descoperiri despre tine,
Nimeni n-a găsit secretul pașilor tăi.
Plimbă-te prin sufletul meu,
Până acolo unde nici eu
Nu știu să ajung,
N-am vrut să ajung.
Plimbă-te prin inima mea,
Fă ce vrei, dar nu mai pleca,
Drum bun îți spun
Prin dragostea mea.
Tu să nu te oprești, toți se uită la noi,
Ei nu ne-nțeleg, iar noi nu privim înapoi.
Milioanele de întâlniri cu tine,
Fără descoperiri despre tine,
Nimeni n-a găsit secretul pașilor tăi.
Plimbă-te prin sufletul meu,
Până acolo unde nici eu
Nu știu să ajung,
N-am vrut să ajung.
Plimbă-te prin inima mea,
Fă ce vrei, dar nu mai pleca,
Drum bun îți spun
Prin dragostea mea.
Și nu contează alții ce vor,
Și nici cât e de ușor,
Toate iubirile dor când ți-e dor.
Plimbă-te prin sufletul meu,
Până acolo unde nici eu
Nu știu să ajung,
N-am vrut să ajung.
Plimbă-te prin inima mea,
Fă ce vrei, dar nu mai pleca,
Drum bun îți spun
Prin dragostea mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a permite cuiva să exploreze profunzimile sufletului și inimii, chiar și în locuri necunoscute. Vorbește despre o iubire intensă, dar și despre teama de a se pierde în această explorare, subliniind totodată că iubirea implică și suferință.