În cea oglindă mișcătoare
Vrei să privești un straniu joc
O apă veșnic călătoare
Sub ochiul tău rămas pe loc.
Pleoapele nu mi s-au închis de când ai plecat
Of, pleoapele.
Îți sărutam ochii în toate zilele
Dar pleoapele.
Ne-au blestemat și nopțile
Mi-ai furat tot ce-a fost viu
Noi ne-am smuls inimile.
Nu mai spune că eu sunt cel care a fugit
Nu mai vreau să tot cred că iar m-ai amețit
Nu m-ai iubit zăpăcit, ai înfipt un cuțit
Și-n sfârșit, draga mea, nu mai pot să te mint.
Dar iubito, iubito, iartă-mă dar nu simt
Iartă-mă dar nu simt
Buzele îți șopteau încet iertările
Of, buzele.
Una veghea prin nori cum se sărută umbrele.
Ce gol nebun între noi, acum
N-a mai rămas nicio urmă de soare
Două felinare albastre au furat-o pe fată
Cea bălaie.
Nu mai spune că eu sunt cel care a fugit
Nu mai vreau să tot cred că iar m-ai amețit
Nu m-ai iubit zăpăcit, ai înfipt un cuțit
Și-n sfârșit, draga mea, nu mai pot să te mint
Dar iubito, iubito, iartă-mă dar nu simt.
Nu mai spune că eu sunt cel care a fugit
Nu mai vreau să tot cred că iar m-ai amețit
Nu m-ai iubit zăpăcit, ai înfipt un cuțit
Și-n sfârșit, draga mea, nu mai pot să te mint
Dar iubito, iubito, iartă-mă dar nu simt.
Rupeau din noi ultimul strigat mut
Ne scufundam cuvintele în alcool contrafăcut
Chiar dacă te văd în vis, îmi lăcrimez și suspin
Chiar dacă simt cum ne ținem înnebuniți de mâini
Iubito, iubito, vom rămâne străini.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și regretul față de o iubire pierdută. Vorbitorul își exprimă suferința și incapacitatea de a depăși trecutul, simțind că vor rămâne străini chiar și în vise.