El: Dă-mi, mândruțo, gura ta!
Ea: N-o dau.
El: C-am să-ți dau inima mea!
Ea: N-o dau, bade!
El: Ba mi-o dai!
Ea: N-o dau!
Gura mea e fermecată, bade!
Gura mea e fermecată,
Nu se lasă sărutată, bade!.
El: Dă-mi, mândruțo, ochii tăi!
Ea: Nu-i dau!
El: Că-ți dau florile din văi!
Ea: Nu-i dau, bade!
El: Ba mi-i dai!
Ea: Nu-i dau!
Ochii mei sunt verzi ca iarba, bade.
Ochii mei sunt verzi ca iarba,
Nu te mai uita degeaba, bade!.
El: Dă-mi, mândruțo, mijlocelul!
Ea: Nu-l dau!
El: C-am să-ți dau tot suflețelul.
Ea: Nu-l dau bade!
El: Ba mi-l dai!
Ea: Nu-l dau!
Mijlocelul de mi-l strângi, bade
Mijlocelul de mi-l strângi,
Mi-e teamă să nu mi-l frângi, bade!.
El: Mândrulițo, știi ce-aș vrea?
Ea: Nu știu!
El: Vreau să fii mireasa mea.
Ea: Nu vreau, bade!
El: Ba ai vrea!
Ea: Nu vreau!
Dacă vrei să-ți fiu mireasă, bade
Dacă vrei să-ți fiu mireasă,
Hai și cere-mă de-acasă, bade!
Sensul versurilor
Un tânăr încearcă să convingă o fată să-i ofere diverse părți ale corpului, promițând în schimb daruri și afecțiune. Fata refuză insistent, sugerând în final că, dacă vrea să o ia de soție, trebuie să o ceară în mod tradițional de la părinți.