Pentru fratele Ionid,
Mi-e mersul umil și pasul ușor
Și-ades eu mă-ascund în tăcere.
Mărire nu vreau, nu caut onor,
Nu fac din orgoliu avere.
Nu vreau să mă-nalț, căci nu vreau să cad,
Mai mic vreau să fiu tuturora.
Golit de mândrie, păzit de arțag,
Voința-mi nu-i lege altora.
În lumea cea strâmbă, cu susul în jos,
Micimea nu-i semn de putere,
Da-n lumea ce vine, în cea cu Cristos,
Domnia-i va fi mângâiere.
Cum trăznetul cade pe ce-i înălțat,
Mânie va fi pentru cel îngâmfat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă importanța umilinței și a smereniei în viața creștină. Vorbitorul își dorește să fie mic și umil, golit de mândrie, căutând o viață trăită în credință și supunere față de Dumnezeu, anticipând o lume viitoare unde smerenia va fi răsplătită.