Tu m-ai dus sus spre lumină,
Tu m-ai învățat să sper,
În Tine am găsit odihnă
Și-o fereastră către cer.
Tu mi-ai trimis cuvântul vieții,
când departe rătăceam,
Tu ești roua dimineții,
Doamne, Tu ești tot ce am.
Tu ești iubirea mea din cer,
Și diminețile pe care eu cu dor le aștept,
Tu ești și soarele ce îmi încălzește inima,
Doar lângă Tine prin iubire eu pot exista.
Tu m-ai dus înspre lumină,
Tu m-ai învățat să sper,
În Tine am găsit odihnă
Și-o fereastră către cer.
Tu ai trimis cuvântul vieții,
când departe rătăceam,
Tu ești roua dimineții,
Doamne, Tu ești tot ce am.
Doamne, doar lângă Tine,
Îmi va fi bine mereu,
Voi crede veșnic în Tine,
Tu ești al meu Dumnezeu.
Doamne, doar lângă Tine,
Îmi va fi bine mereu,
Voi crede veșnic în Tine,
Tu ești al meu Dumnezeu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o devoțiune profundă față de divinitate, văzută ca sursă de iubire, speranță și odihnă. Vorbitorul își găsește sensul și existența în relația cu Dumnezeu, considerându-L esențial pentru viața sa.