Vântul uscat poartă nisipul, iar eu caut doar imaginea acelei persoane.
Așa că am mers mai aproape,
Astfel, întâlnirea începe să se separe.
De ce vor oamenii, probabil, să aibă o înclinație neobservată?
Ca vântul, eu mă reflect în ochiul transparent.
Dacă sunt în stare să te cunosc încă o dată înainte ca această lume să se sfârșească,
Deși, chiar de ieri am fost în stare să merg pe un trai aparent neafectat de mine.
Chiar și acum, fără schimbare, dai foc la viață.
Chiar dacă eu nu pot să asigur acest pământ,
De la nisipul care curge printre degete, iluzia ta poate fi văzută.
Nu vreau să văd priveliștea scufundându-se chiar și atunci când este frumoasă,
Chiar și lacrimile vărsate pot deveni binecuvântarea nepieritoare de ploaie.
Dacă sunt în stare să te cunosc încă o dată înainte ca această lume să se sfârșească,
Deși, chiar de ieri am fost în stare să merg pe un trai aparent neafectat de mine.
Chiar și acum, fără să te fi schimbat, tu dai foc la viață.
Am fost norocos să fiu în stare să te cunosc, tu fiind ca cineva pe care îl pot numi prieten.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia și dorința de a reîntâlni o persoană dragă înainte de sfârșitul lumii. Vorbește despre efemeritatea vieții și importanța prieteniei, chiar și în fața iluziilor și a pierderilor.