10 ani din viață, 10
Nu e o lună, nu e o zi
Și inima ta de gheață
N-am putut-o încălzi.
Zece ani din viață, zece
Sunt zece ierni, sunt zece veri
Nu te las să mai distrugi
Încă zece primăveri.
A fost frumos, nimic de zis
Dar câteodată așa e scris
Doi oameni care se iubesc
Câteodată se rănesc.
A fost frumos, n-are rost să spun
Ce rost mai au părerile acum
Tu ești pe drumul tău, eu pe al meu
Și așa va fi mereu.
10 ani din viață, 10
Nu e o lună, nu e o zi
Și inima ta de gheață
N-am putut-o încălzi.
Zece ani din viață, zece
Sunt zece ierni, sunt zece veri
Nu te las să mai distrugi
Încă zece primăveri.
N-ar fi frumos, n-ar fi cinstit
Să nu recunosc că te-am iubit
Și ar fi corect din partea ta
Să recunoști și tu că m-ai iubit cândva.
N-ar fi frumos, n-ar fi cinstit
Să nu recunosc că te-am iubit
Dar când iubirea este în zadar
Sentimentele dispar..
10 ani din viață, 10
Nu e o lună, nu e o zi
Și inima ta de gheață
N-am putut-o încălzi.
Zece ani din viață, zece
Sunt zece ierni, sunt zece veri
Nu te las să mai distrugi
Încă zece primăveri
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație de 10 ani care s-a încheiat. Naratorul reflectă asupra timpului petrecut împreună, recunoaște că a existat iubire, dar acceptă că drumurile lor se despart și sentimentele s-au stins.