Viața mea, nu te mai supăra, de ce te porți așa,
ce le pui la suflet toate.
Știi asta, tu mă cunoști deja, că eu când spun ceva
nu o spun cu răutate.
Te iubesc
și știi că-mi pare rău,
iartă-mă,
că mă știi cum sunt eu.
O dragoste ca a mea niciodată
adevărată, tu n-ai să găsești
și de mă port cu tine-așa vreo dată
fac și câte-o dată să nu te plictisești.
Nu-mi vorbești, dar știu că mă iubești,
știu că mă iubești cum te iubesc eu pe tine
știu cum ești, vrei să mă chinuiești
te fac să te sucesti, să fii din nou cu mine.
Te iubesc
și știi că-mi pare rău,
iartă-mă
că mă știi cum sunt eu.
O dragoste ca a mea niciodată
adevărată, tu n-ai să găsești
și de mă port cu tine-așa vreo dată
fac și câte-o dată să nu te plictisești.
O dragoste ca a mea niciodată
adevărată, tu n-ai să găsești
și de mă port cu tine-așa vreo dată
fac și câte-o dată să nu te plictisești.
O dragoste ca a mea niciodată
adevărată, tu n-ai să găsești
și de mă port cu tine-așa vreo dată
fac și câte-o dată să nu te plictisești.
O dragoste ca a mea niciodată
adevărată, tu n-ai să găsești
și de mă port cu tine-așa vreo dată
fac și câte-o dată să nu te plictisești
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul într-o relație tumultoasă, dar și certitudinea unei iubiri profunde și unice. Vorbitorul recunoaște imperfecțiunile sale, dar își asigură partenerul de intensitatea sentimentelor sale.