Deliric:
Ți-ai uitat frumusețea-n Photoshop,
Prea mult airbrush,
Bagi prea mult Mc, te-ngrași.
Faci prea puțini pași, stai cu mâna pe volan,
Ai pus mâna p-un Logan, încă speri la un Mertzan
Cu motorul cel mai mare, de-ndată ce dai de bani,
Să poți da găuri în ozon, Dan Balan.
Și poza din Bamboo să ți-o bage-n Can-Can,
Cu poza din Cancun, lângă aia de la Cannes.
Da’ vampirii de la Bran sunt ca ăia din Cotroceni,
Că oriunde, prin Berceni, sug sânge la cetățeni.
Și tu rămâi cu speranțe, ei rămân cu creanțe,
Rămâi fără gloanțe, fără cash, cu restanțe.
Te lasă, pas cu pas, cu p–a-n brațe,
Până zici: „Pas!” și-apari, în Dorobanți, c-un Panzer,
Cu măști de gaze, kamikaze,
C-o grenadă lângă coaste și C4-n jur la coapse.
Refren:
Aud sute de povești cu voi,
Am sute de povești pe foi,
Astea nu mai sunt povești cu eroi.
Sunt povești cu oameni simpli, ca și noi,
Ce-au uitat să-și ia umbrele, când cad și ploi.
Mă zbat și trag să fie bine,
Nu pot să tac, nu-mi stă în fire,
cum pot să fac s-ajung la tine?
Să te trezești și tu și să-i trezim din nesimțire?
Cedry2k:
Acasă o manea, în club un pic de house,
Vezi tot pe Youtube, știi tot, c-un click de mouse.
Ești fals ca un moment Kodak,
Te uiți pe mine acid, ca soda,
Că nu-s în pat cu moda.
Combinații murdare. În casă, mizerie și mai mare,
BMW imaculat în parcare.
Mergi cu part, pleci cu scârț la miezu’ nopții,
Că, altfel, poate nu te-am fi auzit cu toții.
Cămașă pungă, pantaloni la dungă,
Plescai ciunga, fufele să plângă de ciudă.
Cu golanii o arzi numai o dată pe lună,
Că nu-ți mai arde de glumă decât cu lumea bună.
Plin de tine, când ai buzunarele pline,
Plin de bijuterii, ca să știm c-o duci bine.
Ce păcat că, ‘n rest, tre’ să mai scoți o piesă
Din lanț, ca să-i iei șaorma la prințesă!
Refren:
Aud sute de povești cu voi,
Am sute de povești pe foi,
Astea nu mai sunt povești cu eroi.
Sunt povești cu oameni simpli, ca și noi,
Ce-au uitat să-și ia umbrele, când cad și ploi.
Mă zbat și trag să fie bine,
Nu pot să tac, nu-mi stă în fire,
cum pot să fac s-ajung la tine?
Să te trezești și tu și să-i trezim din nesimțire?
Deliric:
Încă bea beri, speră la un bilet de bingo,
Să-și ia baxuri de la Metro, nu doar PET-uri de la Micro,
Că, pe vremea lu’ Nea Nicu, aveau toți bani puțini,
Da’ acuma-i mai nasol, că se uită la vecini..
Și fata lui, la liceu, deja e Miss
Și, singuru’ ei vis: să cunoască-un fotbalist,
Carte nu prea-i place, coane,
Stă pe mess și telefoane –
Că ma-sa-i profesoara, da’ ia 7 milioane..
D-aia-și face paru’ blond,
Peste ten își da cu fond –
Să atragă un bagabond
Cu mașina, precum Bond.
Dar și ăla – bagabond –
Zice c-are cashu-n cont
Și că banii sunt blocați, că-i bagă într-un pont
Și cămașa lui Ferre e luată din IDM,
„Am dat decât 200, nu se prinde proastele!”
Și, prințesele, după doispe se transformă,
Că e bună o salată – da’ mai bună-i o șaorma!.
Sensul versurilor
Piesa critică societatea românească modernă, evidențiind superficialitatea, obsesia pentru aparențe și goana după bani. Artiștii descriu realități dure și contraste sociale, îndemnând la trezire și conștientizare.