Deliric1 – TEDx@Bucharest

Eram mici, n-aveam frici, n-aveam nici inamici,
N-aveam griji, n-aveam nici cicatrici.
Aveam griș, mucenici la bunici și-un canish ce-l hrăneam pe furiș..
Ne ascundeam unii de alții, ne jucam de-a vața,
Acum ne ascundem fața, ne jucăm de-a viața.
Jucam lapte-gros până ne rupeam cârca
Acum munca-ți rupe cârca ca să ai ce mânca.
Ce iei cu dreapta dai cu stânga, stai ca stânca
Te simți presat ca șunca.
Că de când am crescut mă simt vizat de toți
Și vânat colți, să-mi pună bețe-n roți.
Eu le zâmbeam la toți, le vorbeam amabil
Că suntem toți culpabili de a fi toți capabili..
Dar ei mi-au zis: „Probabil ești tu cu capu-n aer.”
Eu credeam că-s băiat bun, toți mi-au zis că-s fraier.
Dar pentru-n fraier din Colentina viața e frumoasă
Când ai toată viața-n față și e totul bine acasă,
Atunci le-am zis că nu-mi pasă, puteți zice ce vreți,
Am luat muzica cu mine, singur între acești pereți,
Am luat un caiet deschis și m-am apucat de scris,
Și nu m-am lăsat convins că ar putea fi doar un vis.
Că n-am pile, n-am faimă, n-am condiție,
Dar am un pix, am o foaie, am ambiție. (2X).
În ’97 au râs când le-am zis că îmi fac formație,
Dar am ținut-o cu tupeu, de micuț cu sânge-n instalație.
A fost greu, crescut de capul meu ca o malformație,
Acum îi văd pe ei cu fețe lungi ca la echitație.
Băiatu care mergea la studio cu banii de alocație
A făcut ce-a vrut, n-a stat să dea vreo explicație.
Iar când mulțimea nu te înțelege, te scoate din ecuație.
Eu am ales să persist, n-am coborât la prima stație.
Mi-au spus că sunt vandal, nu artist,
Că intr-n scandal, nu asist,
Că văd lumea altfel, că sunt un pericol. Doar exist!
Obișnuiți cu tonuri de gri se temeau de culori,
E ca și cum te-ai teme de flori că te-ai obișnuit cu un teren arid.
Dar eu cu-n beat în căști nu aud nimic,
Ziceți voi ce vreți, să mă conformez nu m-am grăbit.
Că eu nu joc după reguli, le fac singur,
De fapt nu mă joc deloc!
Am plecat de la rime pe loc în scări de bloc
La a vedea-n muzică principalul scop
Și-am sperat să mă scot când scot album.
Dar toți îmi spun că sunt nebun că fac asta:
„Ai 30 de ani, Toto, lasă joaca, ia-ți nevasta,
Fă-ți casa, fă bani, umple masa,
Lasă filmele de gangsta! Mai lasă rimele de basta!
C-aveai un cap să ajungi la NASA,
Dar ți-a plăcut să te pui în cap cu rasta,
Băga-ți-ai p***a, și cu asta basta!
Ți-ai pus în cap familia, îți strici viața!
Ți-ai pus în cap industria, strici piața!
În loc să te strici să rupi topurile, să spargi gheața,
Ai preferat să faci rime să le spargi fața!”
Și nu regret, dar nici nu pot să mă opun, că nu am cum.
Au dreptate-n tot ce spun, că-s nebun.
Că n-am pile, n-am faimă, n-am condiție,
Dar am un pix, am o foaie, am ambiție. (2X).
Și-s băiat mare acum, mă uit urât pă ei:
„Tu de ce-mi zâmbești? Tu ce vrei să-mi iei?”
Că sunt toți după lei, toată lumea te minte
Și sunt toți doar zmei ascunși după cuvinte.
Mi-aduc aminte, credeam că-i totul simplu,
Dar a trecut timpu’ și realizez că nu-i totul sigur
Și Toto e singur.
Mă simt stingher cu frați aproape,
Mi-e greu să fiu sincer, prefer să tac,
Vorbesc prin fapte.
Că stau treaz în fiecare noapte cu ochii-n tavan,
Că totul are nevoie de bani, îmi trebuie un plan.
De 15 ani cu aceeași golani, în buzunar aceeași gologani.
Pietrele de pe șosea acum sunt bolovani..
Și mi-e greu să țin mâna pe volan să merg drept
Că aș pune mâna p-un trancan, mă doare-n p***ă ce-i corect
Și uită tot ce-am zis, uită tot ce-am scris,
De aicea scapi tu ori eu, mă doare-n p***ă ce-am promis!
Că am o mână pe pix ce scrie poezie,
Dar mâna din buzunarul gol mă trage spre pușcărie!
Iau un c***t de bani pă show,
Iau lanțul de la bicicletă-n mână, îți iau lanțul de la gât în metrou!
Îți zic din nou:
„Îmi place muzica și am un vis,
Dar am nevoie de bani să-i împart cu Alexis.
Și am nevoie de sănătate să o împart cu toți,
Dar până când te pui pă roți te bagi cu hoți,
Tragi cum poți!”.
Că n-am pile, n-am faimă, n-am condiție,
Dar am un pix, am o foaie, am ambiție. (2X).
Timpu’ s-a scurs, ca un ceas pictat de Dali,
Ca să supraviețuiești intri-n horă cu canibalii.
Am început să văd detalii,
Acum îi văd mai bine,
Oamenii sunt urâți și parcă seamănă cu mine
Și parcă seamănă cu tine,
Oare suntem toți la fel?
Toți încrâncenați în drum spre al nostru țel?
Și-n loc drumul să ne educe, doar scopul ne seduce,
Și atunci am simțit cum credința mea se duce
Că te-ai pus pe cruce de fraier Iisuse!
Că oamenii sunt tot muci
Cu febră și tuse, cu flegme pe buze,
Cu temeri și scuze, cu germeni în spuze,
Cu cer negru-n cuget ce discerne cu fulger, digeră cu ulcer
Și disperă când nu-i cel ce din sfere să urce!
Dar îngerii au cancer la aripi și acum zboară-n jos,
Dar nu-s îngeri, au cancer (?), e totul pe dos..
Pământul e frumos, verde, l-a pictat tac-tu ca blegu’
Dacă-l făcea gri, poate nu vedeam jegu’,
Poate nu vedeam negru din orice respir,
Poate nu-mi lipsea muzica din textul lui Shakespeare,
Dar sunt toți surdo-muți, creștini urâți, pășim pe spini desculți,
Copii născuți cărunți cerșind cu jind la adulți,
Scăpând suspini să-i cruți, să-i uiți, să nu-i aduci în lumea asta de ciuți!
Suntem deja prea mulți..
Dar pe mine lasă-mă cu ei, te rog să ma asculți,
Că raiul meu-i aici și nu vreau să plec,
Iadul meu-i aici, mă bat, mă-ntrec, mă zbat, mă-mbăt, mă-mpac, mă-mbăt din nou și iert
Și-ncerc să trec ziua, că viața nu se joacă pe piua.
Alergi neîncetat de mic până ajungi în sicriua
Acum dacă ajung în cer, probabil e ger, e noros,
Dar nici nu cred în cer, e un cerc vicios,
Dar nici nu vreau să-ți cer să ma iei de jos,
Lasă-mă aici cu oamenii mei, știu că nu-i totul frumos,
Câteodată mai merge pe dos, nu poate să fie totul roz,
Altădată e totul anost.
Dar privind înapoi la ce-a fost rămân pă m**e c-un zâmbet de prost
Și rămân bucuros
Că poate uneori m-am lăsat purtat de val
Dar măcar când pun mâna pe pix sunt normal.
Și scriu ce-mi zice inima și uit ce-a fost,
Și aștept ce-o să vină că altfel n-are rost.
Și aștept răspuns de la Dumnezeu când ochii băiatului meu
O să-mi zică: „Te-nțeleg, tată, că ți-a fost greu.”.
Că n-am pile, n-am faimă, n-am condiție,
Dar am un pix, am o foaie, am ambiție. (2X).
Acum că lumea mă ascultă și am deschis mai multe porți
Vreau să mă lupt cu mine, să pot renunța la colți,
Și să mă lupt cu noi, să aruncăm masca de roboți,
Să deschidem ochii, să pot spune la nepoți
Că las deoparte verdele, las și sticla de alcool,
Că ăștia fură mai ușor când ești praf și ești matol
Și în școli e gol. Ei te vor needucat,
Nu-ți place să citești? Ești mai ușor de controlat.
Ei vor să bagi droguri des, în caz că ai ripostat
Și arăți cu degetul.. Cine crede un drogat?
Ei vor să stai blajin, să fii tot timpul varză,
Ești mai greu de combătut când ai o minte trează.
Și să lași de pază pentru viitor doar o mână de infractori
Atenți la prezentul lor,
Ce-ți dau bani cu împrumut și-ți zic: „Asta e normal.”
Dar iluzia de cașcaval crește prețul artificial.
E un sistem financiar piramidal ce stă să pice,
Ca să-l ții în viață tu tre’ să-i fii complice.
E un cerc vicios cu beneficiari viciați,
E o iluzie (?) bunăstarea de care beneficiați.
Că Al Treilea Război Mondial a început deja
Doar că nu vedem armele când noi suntem ținta.
De aia când copiii (nu) îți zic ce vor ei să-ți zică că te știu de frică,
Eu le deschid ochii să deschidă gura să te contrazică.
Îi instruiesc, manevrele intuiesc, idei instituite în intituțiile contrez
Să clădesc caracter.
Construiesc speranță, îi pregătesc pentru un alt nivel
Că viitorul e altfel, le trebuie alt țel decât cel ce-l vezi tu.
Ignor majoritatea, reprezint restul
Cu pumnul sus ce strigă: „Destul!”
Pe stradă cu capul jos? S-o crezi tu!
Sunt crescut în foc, răspund la foc cu focuri,
Treceți la loc, „La locuri!”
Nu vă mai bateți joc, nu-s jocuri!
Nu mă schimb, nu dau nimic la schimb, nu-s trocuri!
Sunt visul negru al societății în declin,
Sunt produsul fricii unei minți universale pline de venin,
Sunt ultimul anticorp dintr-un corp infectat,
Ultimul antidot, ultimul imbold dintr-un cord ce a încetat să bată regulat
Și se stinge.
Nu semnez niciun pact, să fie clar, nimeni nu mă atinge!
Acum când timpul ne împinge iminent spre impact
Intelect intact versus destin dictat
Poți învinge!.
Că n-ai pile, n-ai faimă, n-ai condiție,
Dar ai un pix, ai o foaie, ai ambiție. (2X).
N-ai pile, n-ai faimă, n-ai codiție,
Dar ești un luptător, ai ambiție.