Refren x2
E o generație de orbi ce se-nțeleg prin semne
Sunt obișnuiți cu tonuri de gri, se tem de culori
Toți suntem chiori, io încerc să ies din umbră
Vad lumea altfel, sunt un pericol doar că exist.
Pictez vorbe, sunete cu o pensulă ruptă
Voci din tablouri urlă, cine le ascultă
Pictez cu nori pe cer cu soare
Pictez cu ploi, cu ger, ninsoare
Pictez cu noi pe-o floare, război peste popoare
Mânjesc cu noroi peste voi, amândoi,
Pictez topoare-n mâini la frați și șterg culoare
În trup pictez tumoare, pictez pe răni cu sare, focoase nucleare
Pictez bare și pereți în jurul a oameni drepți
Și ceață-n minți, de băieți isteți
Vă pictez pe voi când beți, și ascundeți scheleti în debarale
Și abandonați munți în zare să stați la poale
Oameni cu munți, cu minți goale
Cu dinți încleștați, țipați, dureri abdominale
Tatuez drame pe trupuri goale
Și scriu în cazier cazuri penale
Îți tatuez codu de bare
Și-ți zic că nu e așa cum pare
Sau te îngrop cu semne de întrebare
Dacă insiști
Pictez fum de petrol în priveliști
Și politicieni perverși fără opreliști
Mortiere în școli, bombardiere, boli
O să le vezi și tu când te scoli.
Refren x2
E o generație de orbi ce se-nțeleg prin semne
Sunt obișnuiți cu tonuri de gri, se tem de culori
Toți suntem chiori, io încerc să ies din umbră
Vad lumea altfel, sunt un pericol doar că exist.
Colorează-ți viața, de ce o pictezi în albastru
De ce-i pui roșu-n privire și negru-n cuget,
Mov sub ochi și gri în suflet,
Negru pe chip ca-n Negura Bunget
De ce-ți pictezi în culori de toamnă tinerețea
Și-ți mânjești în uleiuri frumusețea
Iar groasa îngroașă limita arsă
Ți-ascundă tandrețea
Să-ți sugrume suplețea
Tragi contururi amare
Filme vechi voalate-n soare
Te cheamă-n întuneric
Să mâzgălești cu orbii
Devii coleric când stai la masă cu corbii
Când stai la masă nu vorbi
Că masele n-au urechi pentru tine
Doar pentru farfurii pline
Farduri fine pe chipuri meschine
Mascate de voaluri de firme străine
S-ascundă omu din tine și faci treabă bună
Acum te recunosc, ești alt pictor prost
Ce pictează o lume pe dos și uită de copilu ce a fost
Cu o pensulă-n mână și pictat totu-n roz.
Refren x2
E o generație de orbi ce se-nțeleg prin semne
Sunt obișnuiți cu tonuri de gri, se tem de culori
Toți suntem chiori, io încerc să ies din umbră
Vad lumea altfel, sunt un pericol doar că exist.
Tu vezi ce vad și io, sau încă mai crezi că te iau la mișto
Sunt pete de sânge pe gulere bleu
La fel timpul trece pe ceasul Tissot
Tic, tic, tic..
Timpu se scurge și nu faci nimic
Roata lumii se rupe, mai are un pic
Roata lumii se-nvarte, e o roată de dric
Tic, tic, tic..
Sensul versurilor
Piesa este o critică dură a societății contemporane, în care oamenii sunt orbiți de iluzii și superficialitate. Artistul îndeamnă la conștientizare și la deschiderea ochilor pentru a vedea realitatea crudă din jur.