STROFA I:
Spuneai că mă placi
Că mă vezi special
Și eu ca prostul te credeam
Mă păcăleam sigur că mă iubești.
Acum îmi dau seama că ce ai spus
Au fost doar povești
Nu ți-am văzut ambele fețe
Vedeam doar una.
Poți spune orice că nu mai ține gluma
Aș fi dat tot pentru tine de la început
Dar tu ai vrut din ce în ce mai mult
Am avut încredere în tine, la ce mă gândeam.
Când îți spuneam că doar pe tine te doream
Am avut certuri dar tu ai întrecut măsura
Și acum port pe suflet urma.
REFREN:
Am fost odată noi
Dar ai uitat de unde ai plecat
Nu mă mai vrei acum, te-ai schimbat
Eram mereu noi doi
Treceam prin război
Dar acum s-a terminat că tu ai plecat.
STROFA II:
Vom fi mereu împreună așa îmi spuneai
Când ai spus asta mă întreb ce gânduri aveai
Vom avea un viitor împreună poate doi copii
Nici tu nu știai că așa se va sfârși.
Ai plecat, nici măcar nu ți-a păsat
Dacă o să sufăr sau o să fiu afectat
Nu te-ai uitat în spate, ai lăsat tot
Erai plină de tine și de mine nu aveai loc.
Erai prea departe să te mai chem înapoi
Erai prea egoistă să îți mai pese de noi
Dar cineva a plătit mai scump decât trebuia
Acel cineva este inima mea.
REFREN X2
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și sentimentul de trădare. Naratorul își exprimă regretul pentru încrederea acordată persoanei iubite, care l-a părăsit fără remușcări, lăsând în urmă doar suferință.