Pentru
că vezi, aici sunt unii care se iubesc
și trebuie să se întâlnească pentru a se
evita.
Apropiați și depărtați de parcă s-ar
privi în oglindă.
Își scriu scrisori reci și fierbinți.
Se despart ca niște flori aruncate râzând,
pentru a nu ști până la final de ce s-a
întâmplat astfel.
Sunt alții care se regăsesc și pe întuneric,
dar trec unul pe lângă celălalt pentru că nu
îndrăznesc să se întâlnească.
Atât de curați și de liniștiți de
parcă a început să ningă.
Ei ar fi perfecți, dar le lipsesc defectele.
Cei apropiați se tem să fie aproape
pentru a nu se îndepărta.
Unii mor – asta
înseamnă că ei știu deja
că dragostea nu se caută, ea fie
este sau nu este.
Nici unul dintre noi nu este singur din
întâmplare.
Sunt și aceia care se iubesc pentru totdeauna
și doar de aceea nu pot fi împreună,
precum fazanii care niciodată nu merg în
doi.
Poți chiar să te rătăcești,
dar drumurile noastre despărțite se
reîntâlnesc
pe
lumea cealaltă.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea relațiilor umane, evidențiind paradoxul iubirii: oameni care se iubesc, dar nu pot fi împreună, sau care se tem de apropiere pentru a evita despărțirea. Sugerează că dragostea nu poate fi forțată și că destinul joacă un rol important în relațiile noastre.