Jargon Bulldog – Poate

Poate că n-a fost tocmai cum ai vrut tu
Și poate că mi-am dorit să schimb câte ceva și n-am putut
Că poate am vrut să nu te fi durut
Și poate că am greșit mai mult decât am vrut
Și poate nu m-au făcut decât să vreau să o iau de la început
Că poate aș recupera tot ce-am pierdut
Că poate tu de la mine n-ai vrut decât să te ascult
Și poate n-aș fi vrut să spun ce am spus
Și poate acum te-ai fi oprit din plâns și ai fi râs
Că poate am stat deoparte,
Poate, când ai fi vrut să-ți fiu aproape
Și poate acum pe stradă-n loc de „bună” să-mi spună
Poate acum te-aș fi ținut din nou de mână
Poate ți-ai fi dorit o vorbă bună,
Poate n-a fost acolo să ți-o spună,
Poate că o să te strângă de mână să-ți spună
că „orice s-ar întâmpla rămânem împreună”
Poate că telefonul nu mai sună
Sau poate n-o să mai fie aceeași voce caldă care să-ți răspundă
Sau poate te răzgândești și te gândești cum sună „amândoi mână de mână” lăsând în urmă orice urmă.
Poate n-am fost suficient de bun să-i spun
Că poate avea dreptate,
Poate când îmi spunea c-o pierd dacă n-o țin aproape
Sau poate să-mi iau rămas bun
Că poate-i prea devreme acum
Și poate te întorci din drum și spui că a fost o glumă.
[a fost o glumă.
a fost o glumă.
a fost o glumă.
a fost o glumă.].
Poate că în tot acest timp ai realizat de fapt că a trebuit să mă schimb
Și poate că tu nu știi că mi-a trebuit timp,
Poate am realizat de fapt că am început să mă schimb,
Dar prea târziu.
Poate ți-ai fi dorit altfel să fiu,
Poate n-am reușit să mă exprim
Și poate încă te simt, încă mă simți, încă te vreau, încă mă vrei,
Deși de mult nu mai formăm „noi doi”,
Poate prin ochii mei goi încă te văd zâmbind și că mă vrei înapoi,
Da’ poate că mi-am promis.
Poate același vis, departe te văd,
Acum n-a mai rămas nimic și zic
Chiar dacă ești departe în noapte,
Poate îmi pare rău că ai plecat
Sau poate nu.
Poate nu.