Nu mă uit după noi doi
Și nici tu nu ar trebui…
În întregime superbă
Și atunci nimic din ce spun nu e adevărat.
Nu te vei găsi pe tine în acești ochi vinovați…
Căci eu iubesc pe oricine e destul de fraier să o creadă,
Și tu ești doar una din multe care și-a frânt inima cu mine
Și așa spun „nu te iubesc”, deși mă omoară…
Este o minciună care te eliberează!
Iubire, iubire, iubire
Nu-ți pot accepta iubirea, iubirea, iubirea.
Și așa spun „nu te iubesc”, deși mă omoară…
Este o minciună care te eliberează!
O să îmi prind corpul
În brațele altei femei
Voi face dragoste într-o grabă
Și-o să mă simt mai bine decât sunt
Sper să te regăsești în ochii altcuiva…
Căci eu iubesc pe oricine e destul de fraier să o creadă,
Și tu ești doar una din multe care și-a frânt inima cu mine
Și așa spun „nu te iubesc”, deși mă omoară…
Este o minciună care te eliberează!
Iubire, iubire, iubire
Nu-ți pot accepta iubirea, iubirea, iubirea.
Și așa spun „nu te iubesc”, deși mă omoară…
Este o minciună care te eliberează!
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație complicată în care naratorul, deși simte ceva, alege să mintă și să respingă iubirea pentru a se proteja și a se elibera. Refuzul iubirii este prezentat ca o minciună necesară pentru a evita durerea.