STROFA I :
Noi doi, tu cu mine
Facem totul ca-n filme
Ne certăm, ne împăcăm
Ne iubim, ne adorăm.
Trece timpul peste noi
Amintiri reci şi nevoi
Trecem peste tot în doi
Câteodată-i tărăboi.
Mai greşim dar reparăm
Niciodată nu cedăm
Construim visele iar
Lăsăm în urmă ce-i amar.
Punem totul în balanţă
Încă mai avem speranţă
Luăm totul de la început
Nu vrem nimic mai mult.
REFREN :
Doi aşi ca Bonnie şi Clyde
Doi duri ca Bonnie şi Clyde
Împărţim lumea în doi
Când suntem numai noi doi.
Doi aşi ca Bonnie şi Clyde
Doi duri ca Bonnie şi Clyde
Când ne certăm e război
Dar rămânem tot noi doi.
STROFA II :
Ochii de sticlă, mă inhibă
Inima mea e în derivă
Nu ştiu ce mai vreau acum
Oare e sfârşit de drum?.
Ne trage-n jos problema noastră
Inima devine albastră
Ne-am răcit ca un cub de gheaţă
De ce avem privirea-n ceaţă?.
Lacrimi curg de la noi doi
Unde e iubirea dintre noi
Am pierdut-o, am lăsat-o
Am uitat-o, am sufocat-o.
Ochii de foc răsar sub lună
Nu e vânt dar e furtună
Dar încet se lasă brumă
Din scandal o dăm în glumă.
STROFA III :
Dar acum stăm în noapte
Inimile sunt îndepărtate
Ne gândim dar de departe
Dar nu trecem nici la fapte.
Orgoliul stă şi ne apasă
Eu dau cu pumnul în masă
Durerea parcă ne apasă
Inima devine arsă.
Pune-mi pistolul la tâmplă
Poate atunci o să-mi ajungă
Să-mi las inima să moară
decât să mă mai doară.
Poate-i ură sau durere
Poate e venin cu miere
Poate-i plină de plăcere
Dar încet ea tot va piere.
REFREN :
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă, comparată cu Bonnie și Clyde, plină de certuri și împăcări. Cu toate acestea, există un sentiment de pierdere și distanțare, culminând cu dorința de a pune capăt suferinței.