‘ Împăcat

Pe care o port în suflet, pun penița pe foiță
Am rețeta prescrisă de la doctor
Nu iubi că s-ar putea să n-apuci anul viitor
Nu pune la suflet, scrie tot ce simți pe foi
Că cel mai bun remediu rămas e să uiți de noi
Dar nu pot, dar nu pot, te-am întipărită în minte
N-am să reușesc cât timp folosesc cuvinte
În plus inimile noastre-s ținte
Au suferit atât de mult, încă au săgeți înfipte
~
Inima-mi bate atât de tare
Simt că următoarea întârzie fără ezitare
Nu vreau să te scot din cutia toracică
Mama m-a învățat să țin acolo tot ce-i magic
Aud amintirile cum urlă-n surdină
Sunt palide, au vocea răgușită și suspină
Timpul trece și rămân doar pozele
Ce-mi zâmbesc în ramă, sunt lipsite de regrete
Am nevoie de iubire, ești singurul antidot
De care am nevoie când simt că numai pot
Curg lacrimi pe obraz, buzele-s crăpate
Mâinile-mi sunt reci, sufletul la reanimare
~
Inimă jupuită fără sentimente
Afara-i cald dar pe dinăuntru-s rece
E așa pustiu în parc, și cum ai vrea să fie
Când tot ce văd în jur îmi amintește de tine
E așa de greu dar orgoliul mă ține tare
Ma face să nu schițez nici un zâmbet de alinare
Zilele trec da’ fără tine sunt fără sens
Ca un ceas ce bate lipsit de interes
Zilele de vară mi se par cele mai frumoase
Oamenii sunt altfel, numai au frigul în oase
Miros de fericire da’s înfundat pe nas
Vreau sufletu’ împăcat să-ți aud același glas
Vreau nopți albe, m-am săturat de zile negre
Vreau să fim copiii ce nu-și găseau cuvintele
Aceeași bancă, aceeași priveliște c-altă dată
Doar că-s singur într-un decor ce te așteaptă
Speranța moare ultima, la mine a murit din prima
De când ți-am pierdut zâmbetul, ce-l vreau acuma