STROFA: [JIANU]
[EYEYEYE, JIANU, AHA, ACELASI, OLTEANCLAN, 2 – 10 – 2 – 10]
Am fost cândva un pusti,
Ce împărțea totul, până am deschis ochii,
Și am înțeles focul, tre’ să ai locul tău,
Că jocul e greu și se ridică cota,
Și ajutorul dispare în zare când nu ai bagnota,
M-am retras printr-un portal de sunete și gânduri,
Și am început să-mi demasc sufletul pe rânduri,
Frânturi’, sunt frânturi uneori,
Privesc pe al lor,
Un pet de ciori, miros de actor,
Am fost un pusti cu muci la nas ce credea totul,
Până când am realizat că puneam ca prostu’ botul’,
Acum nu mai știu cine-mi vrea binele, cine-mi vrea răul,
Dușmani sunt aproape de aproapele tău,
Am fost cândva un pusti ce juca fotbal cu vicii,
Până când mintea a luat-o razna și a introdus vicii,
Incidente transpuse, cu cerneală albastră,
Am fost cândva un pusti ce privea palid pe fereastră.
STROFA: [AcelasHH]
Am fost cândva un pusti ce creștea în mahala,
Am crescut cu mingea în stradă, cu staif, madava,
Trecut timpul și-am făcut un compromis,
Mi-am tras cu sentimentele și sufletu’ în scris,
Și mi-au zis, ai grijă viața asta-i hoată,
Iar acum simt cum se duce, și ultima speranță,
Nu știu să înot, să mai ies la suprafață,
Decât să mă apropii indiferent, să stau la distanță,
Am fost cândva un unu’ checke-rala, unu’ în spate ghiozdanu’,
Am fost cândva un check, doi maidanu’,
Ce bietele s-au transformat în filtre,
Am început să simt stări tot mai diferite,
Bucata asta îmi-e una’ ce se poate vinde,
Sentimente simple cuvinte,
Oricât de tare strig aici, nu mă aude,
Am ales să transmit mesajul, nu prin munte.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra pierderii inocenței și a transformărilor suferite de-a lungul vieții. Artistul își amintește de trecut cu nostalgie, dar și cu regret, observând cum realitatea dură a înlocuit idealurile copilăriei.