Jianu:
Pune tot ce ai în pungă,
Suntem mulți, tre’ să ne ajungă.
Viața-i lungă, da’ cine știe ce se-ntâmplă după?
Poate o să fiu c-un mic în tâmplă, în mână o cupă
Pe care să scrie că am fost analizat ca prin lupă.
Sau o s-o ard în dubă cu o trupă de băieți
Care nu pupă unde scuipă și-n fața lor toți stați drepți!
Care sunt băieți? Că majoritatea-s fraieri,
Care aveți pereți să vin să-i arunc în aer?.
Eu când dau sunt un giuvaier, tu pleacă din studio, c****
Că.. n-ai nici o treaba și ce scuipi e apă de ploaie.
Ștai deprimat mereu parcă privești telenovele
Și ești mereu cu gândirea că trebuie să pupi podele.
Aici rar vezi caractere, toți cu gându’ de a cere,
Nu vor să digere muncă, vor doar faimă și avere.
Da’ e praf în cartiere, fără bune maniere,
Mulți aleg expatrierea și sfârșesc în șantiere.
Pres de bariere, capu’ sus, privirea dreaptă,
Atent la tot ce te așteaptă, până sus e doar o treaptă.
Ține-ți pliscu’, ți-o spun răspicat în șoaptă,
Există riscuri, tre’ să-ți asumi orice faptă!.
Ritmul sclavilor în care mă urc încet pe capete,
Bine ai venit în circ, azi ești doar un oaspete.
Gândește-te că societatea îți bagă pe gât căcaturi
Și are pretenția să nu faci urât.
În țara în care decât ilegalitatea face partea,
Restu, da-n curând o să-ți pierzi seninătatea.
Respectu-i frate cu moartea, ăștia se ard între ei
Și când o spun nu-mi imaginez un bulevard cu g*i!.
Trezeste-te, bă! Că te adorm ăștia de tot
Sau te transformă în robot și te pun bot la orice joc
Și nu se lasă deloc, vor să te stoarcă strop cu strop
Până-ți fac gaură în dop și nu mai nici un scop!.
Te întrebi de unde le scot, de pe străzi întunecate,
Unde în fiecare noapte indienii trec la fapte,
Unde dacă lași garda jos ești penalizat,
Unde nu-s noanțe de roz ci de gri metalizat!.
Intru letal instant dintr-un cartier tripant,
E riscant dacă devii pr*st din start devin distant!
Mă-ta stă-n casă ca trista, plânge cu mucii-n gură,
Tactu’ e un câine dresat și caută batișta!.
Tu crezi că o să devii star și o să te placă presa,
Dar revista scrie că p***a te plimbă cu lesa.
Știu ce-i necesar, dar acum cam sunt stresat,
Că după tot ce am spus, ăștia-mi vor adresa!
Sensul versurilor
Piesa este o critică acidă la adresa societății și a valorilor acesteia. Artistul descrie o realitate dură, marcată de ilegalități, lipsă de respect și superficialitate, îndemnând la trezire și asumarea responsabilității.