Mâine se poate că, gata!
Între mine și doxa,
Nu mai e pace,
Ca Vrancea, cutremur matricea
Și încep terapia cu moxa,
Zilnic, mă scol ca o morsă,
Flexiuni cafea, încă o poză,
La o nouă zi, ce să amorseze,
Doxa nu vrea să scap de doză.
Dimineața, n-am timp de greață,
Lasă, bre și fii pe fază,
Tastez sinaptic aceeași bază,
Doxa, nu vrea ca să ies din casă.
Credeam, că sunt liber și am,
Curaj să o înfrunt cu panaș și elan,
Fără să-i spun, ce mai sunt, ce mai am,
Doxa, ea simte, că nu-i mai sunt fan,
Obosit, de atâta efort și tot timpul oft și
Nu e un moft, că sunt terminat, sunt epuizat …
Parcă turnat, în beton armat!
Sunt în eșec, dar nu încă mat!
Dar ce am ratat, vreau o schimbare,
Oare sunt eu agramat? Oare?
N-am imprimat și mă doare,
Că boare, o briză, ce frizează
Gramatical, a mea epifiză,
Matricial, mă bagă-ntr-o misă,
Ce radical, .. am nevoie de-o tipă,
Când o văd, să mă alinte la grindă,
Când se uită la mine, soldatul
Format, să-i devină, un scut antrenat!
Cizelat, în armura lui, Harap Alb!
Ca orice scârbos, îngânfat și de nărav!
Ce se vede, un mare și tare, satrap,
Ce vine la ea, cu fluturi, mă scutur,
Mă pun pe vânat, buzdugan înhățat,
I-o înfig în cofraj și dacă-i un bun
Asamblaj, îl vând la metraj!
Da! Am nevoie de-o tipă, finuță,
Dar nu de-o fifiță, muistă și tristă
Ce are o mie de scheme de târfă,
Ce pândă lovelee, la un teanc p***ști,
Ce-o freacă la dinți, ce-o stinge la buci,
Băgată în lanțuri, cătușe și prafuri,
Că n-o mai excită, nici dracu.
Ci, am nevoie de-o tipă, cu sexapil!
În principii și stil, să trecem prin viață,
Umili și utili unul altuia, că tata-mi spunea :
« O bucă cupidă, te suge și-n înghite!
Până-ți rupe, le muladhara,
Și-ți fute concret, la sahasrara,
Fii atent, la chakra.
Când ți-o freci, belind la p***,
Pe c****i umplute cu bârne,
Îți dă aripi, să fii și tu Zoro,
Dar simți, că mufa nu-ți ține,
Și ți-o bagi, În narine
Și în vene cu scheme,
Ca târfa să-ți fie și ție
O miere, mulată pe mufă,
Ca un drac care geme.
Doxa, te ține de cur, mă!
Și vlaga ți-o curmă,
În timp ce tu crezi,
Că o fuți, te rupe la cârmă.
Tu ești produsul, tu mă!
Teleghidat ca o curvă în cușcă,
Se linge pe bot, că te fute,
Cu o forță, mega și ultra toridă!
Doxa, te violează cu moxe,
Te fute prin boxe, prin atomi
Și prin forțe, că nu înțelegi, bre!
Nu înțelegi ce? De ce?
Te injectă cu doze, cumplite,
În nano-carbite și înfig în tine,
Șmechere nano-hidre!
E mai rău ca la vite!
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu o forță invizibilă, 'Doxa', care manipulează și controlează individul. Artistul se simte epuizat și prins într-un ciclu vicios, dar aspiră la eliberare și schimbare.