Când singură voi fi pe-al vieţii drum
Şi la răscruci, cu soarta şi destinul
Să vii din mână să îmi smulgi pocalul
Din care beau amarul şi veninul.
Şi când şirag de lacrimi, brăzdează al meu obraz,
Din codrii cei înalţi, tu pasul ţi-l îndreaptă
Cuprinde-mă la piept, priveşte-mă în ochi
Şi să nu mor, tu spune-mi că-ţi sunt dragă.
Şi când furtuna vieţii, m-aruncă la pământ,
Şi frunze ruginite, zidesc al meu mormânt,
Tu să nu laşi iubite, iubirea să ne moară
Vino că te-aştept, la fel ca odinioară.
Eu nu vreau rugăciuni, la cruce să-mi rosteşti
Te vreau cât încă-s vie, te vreau să mă iubeşti.
Căci eu te vreau alături, cât inima îmi bate
Scurtează tu distanţa, hăul ce ne desparte.
Şi de-va fi să mor, în lunga-ţi aşteptare
Iubite mă îngroapă, la apa curgătoare
Cascada, fie-mi cripta, sub care odihnesc
Prin apa care curge, să-ţi spun un „TE IUBESC”.
Să nu-mi dai mângâiere numai prin cuvânt,
Scriindu-ne în versuri, trăirea dureroasă.
Şi vino să reluăm, de unde am lăsat,
Iubirea, că-i frumoasă.
De la apus la răsărit, să zboare fericirea
Iar la cascadă, nu mormânt, ci să scăldăm iubirea.
Pe-o aripă de vânt, aştept măcar o şoaptă
Vreau glasul să-ţi aud, ca inima să-mi bată.
Poate m-ai dat uitării, m-ai îngropat tu oare?
În codrul cel bătrân, la apa curgătoare?
Că nu-mi găsesc odihna, am ochii plin de lacrimi
Un suflet răvăşit şi măcinat de patimi.
De chiar m-ai dat uitării, nu-mi plânge la mormânt,
Şi nu-mi trimite şoapta-ţi, pe adieri de vânt.
Aruncă-n apa o creangă, o cetină de brad
Că te-am iubit ca viaţa-mi, fiindu-mi atât de drag.
Când de tristeţe codrul, te cheamă să-i vorbeşti
Caută-vei urma mea, strigând, „IUBITO-MI EŞTI?”
Îţi va răspunde frunza, ce freamătă uşor
Sub talpă-ţi sunt iubite.. că m-am uscat de dor.
Să-ţi sprijini tâmpla ta, de-o edera bătrână
Cânt codrul cel bătrân, iubirea ţi-o îngână.
Şi măcinat de vină, că-i fost un zid de piatră
Să nu blestemi iubirea, că nu-i ea vinovată.
Te du în lumea ta şi lasă-mă să zac,
Cu-a mea tristeţe mută şi singură-n pământ.
Te-am aşteptat iubite, în fiecare clipă
Când singură am stat, doar cu tine-n gând.
Nu ţi-am venit în zbor, căci am doar o aripă
Bătaia mea de suflet.. şi aripă mi-ai fost.
Eu ţi-am lăsat-o ţie, când dor ţi-o fi de mine
Să vii să mă iubeşti, dar ai uitat ce-a fost.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și așteptarea disperată a persoanei iubite. Vorbitoarea se simte abandonată și își dorește ca iubirea să fie reînviată, chiar și în moarte.