Din ce ungher de vise, te-ai făurit tu oare?
Pe-al vieţii-mi cer să zbori, cu păsări călătoare.
Iar eu în urma ta, să mă tot sting de dor
Opreşte-ţi te rog zborul, nu mă lăsa să mor.
Că vreau să hodinesc, sub aripa-ţi măreaţă
Să simt iubirea-ţi toată, iubite că mă-nalţă
Să-ţi sorb roua privirii, cu sete de iubire
Apoi să-ţi sărut buze, cu gust de fericire.
Că tu îmi eşti iubirea, şi suferinţa toată
Bătăile de timp, distanţa ce ne poartă
În hău de suferinţă, iubirea din eter
De nu mă mai iubeşti.. priveşte-mă cum pier.
Vino mai aproape, eu cerul.. nu-l ating
Zboru-ţi i-e departe, eu de dor mă sting
Strânge-mă la piept, şterge-mi lacrima
Apoi.. te rog jură, că voi fi a ta.
Aşteptări deşarte, sufletu-mi răpun
Dragostea-ţi mă arde, inima mi-e scrum.
Dar eu fără tine, nu vreau să exist
Ochii înlăcrimaţi.. şi-un suflet prea trist.
Pe aripi de iubire, poartă-mă mereu
Ţine-mă iubite, strâns la pieptul tău.
Să cuprindem cerul, zbor spre infinit
Să îţi fiu iubită.. tu să-mi fi iubit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri neîmpărtășite și teama de a pierde persoana iubită. Vorbitorul imploră iubirea să rămână, descriind suferința și dorința de a fi alături de persoana iubită.