Din nou mi-e dor de tine
Și iar te caut prin poze
Aș vrea să fii cu mine
În parcul plin cu roze.
Cu mâna-n a ta palmă
Să pot să stau din nou.
Să fiu aceeași doamnă
Iar tu.. nu doar tablou.
Azi plânge trenu-n gară
Ca-n ziua-n care noi..
O ultimă țigară,
O mai fumam în doi.
Aștept pe un peron
În gară, răvășită..
Și cred că am ghinion
De tine-s părăsită.
Ai spus că vei veni..
Când timpul o să treacă.
A trecut timp, chiar ani..
Îți sunt la fel de dragă?
Te voi păstra mereu
Ca pe un lucru sfânt.
Și când îmi e prea greu
Îți scriu iar un cuvânt.
Atât a mai rămas din ce a fost cândva
De vină suntem noi.. că am vrut altceva!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și persistent față de o persoană pierdută. Naratoarea retrăiește amintiri și așteaptă o reîntoarcere care nu mai vine, simțindu-se părăsită și împovărată de trecut.