Te iubesc atât de mult!
Nu aș ezita o clipă
Să-ți dau din soba mea, cu ziglă,
O țiglă.
Nu ți-am făcut nimica, zău
Dar vezi, acuma-mi pare rău.
Pe versantul căii ferate
Cresc două flori ciudate.
În fine – a trecut –
Dar va rămâne neuitat.
Călătoresc.
Tot ce durează a căzut,
mă liniștesc.
Timpul mutilează
Tot ce trăiește.
Un câine latră, ofensează
Întreaga liniște.
El nu știe ce spune.
Noi nu putem rămâne.
Eu zâmbesc.
Îmi pare firesc
Că sita are găuri de demult.
Te iubesc atât de mult.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă, amestecată cu regret și melancolie. Vorbitorul reflectă asupra trecerii timpului și a pierderilor, dar găsește consolare în amintirea iubirii.