Mă întreabă inima de ce
Nu am noroc în dragoste
Am să te-aștept la mine-n gând.
Nu vreau să știu un alt bărbat
Îl vreau pe cel predestinat
Din gândul meu, în fiecare seară.
Te simt acolo, în lume, undeva
Știu că mă ai și tu în mintea ta
Și ne iubim în serile de vară.
Aș vrea să ne întâlnim pe stradă întâmplător
Necunoscuți și totuși plini de dor
Tu mă cuprinzi ca o nebună
Eu te sărut și-ți spun de-o lună.
Mă întreabă inima de ce
Nu am noroc în dragoste
Și mă întreabă până când
Am să te-aștept la mine-n gând.
Eu te aștept de parc-ai fi
În noaptea mea singura zi
Mă întreabă inima de ce
Nu am noroc în dragoste.
Și parcă știu numele tău
Îl am pe buze, e în gândul meu
Te strig în vise, în fiecare seară.
Și mă gândesc că poate vrei să știi
Te-aștept să vii de-o viață și-o zi
Și depărtările încep să doară.
Aș vrea să ne întâlnim pe stradă întâmplător
Necunoscuți și totuși plini de dor
Tu mă cuprinzi ca o nebună
Eu te sărut și-ți spun de-o lună.
Mă întreabă inima de ce
Nu am noroc în dragoste
Și mă întreabă până când
Am să te-aștept la mine-n gând.
Eu te aștept de parc-ai fi
În noaptea mea singura zi
Mă întreabă inima de ce
Nu am noroc în dragoste.
Și poate sunt doar un copil
Mergând pe-un fir de ață
Și în curajul meu nebun
Vad dragostea în față.
Și am să cad din vina mea
Și am să mă lovesc
Dar aș cădea de mii de ori
Doar ca să te găsesc.
Mă întreabă inima de ce
Nu am noroc în dragoste
Și mă întreabă până când
Am să te-aștept la mine-n gând.
Eu te aștept de parc-ai fi
În noaptea mea singura zi
Mă întreabă inima de ce
Nu am noroc în dragoste.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a găsi dragostea adevărată și sentimentul de așteptare continuă. Inima este personificată, punând întrebări despre lipsa norocului în dragoste, reflectând astfel o căutare interioară și speranța de a întâlni persoana predestinată.