Îți amintești aleea aia pe care ne plimbam?
Unde ne țineam de mână și ne promiteam..
Unde ne șopteam într-una cât ne mai iubeam
Ieri tu nu erai acolo.. dar eu eram.
Îți amintești cuvintele pe care ți le spuneam?
La banca aia la care mai mereu ne întâlneam.
Banca la care amândoi stateam și ne gândeam
Astăzi însă nu erai acolo.. dar eu eram.
Îți amintești oare cât de mult ne iubeam?
La salcia sub care în brațe ne strângeam..
La salcia sub care împreună plângeam sau râdeam
Ieri zâmbeam căci tu nu erai.. dar eu eram.
Îți amintești când stateam și ne aminteam?
Ce făceam, când eram, când zâmbeam sau când plângeam..
Sub clar de lună plină atunci când ne sărutam
Astăzi la lumina lunii nu erai.. dar eu eram.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia și dorul față de o relație trecută. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită, dar este copleșit de singurătatea prezentului, accentuată de absența celuilalt.